refulari de vineri seara

Sunt putine momentele in cara aberez constient altundeva decat in universul meu mic si negru, care pe zi ce trece se ajusteaza mai mult si mai mult ...si mai mult. Asta e unul din acele momente in care aleg sa imi omor plictiseala altfel, varsand deseuri candva numite neuroni aici.
Vai de cel care isi pierde vremea sa citeasca asta. Te avertizez ca nu e ceva interesant, e doar o forma de masacrare a celor 3h ramase din ziua mea muncitoreasca.

E o zi oribila afara. Nici nu imi mai pot imagina ca o sa mai vina primavara candva. Defapt in momentul asta nu imi imaginez nimic jovial colorat luminat sau fericit. M-am afundat complet in acel univers imund inconjurata de urtatenie si prostie.
Azi am trait inca un moment penibil. Am fost in unul din acele mari magazine de electronice si electrcasnice, unul cu A (Ca sa nu ii fac reclama)...unul din acelea in care te simti ca un gandac in fata tehnologiei. Imi trebuie frigider asa ca m-am dus la raionul de frigidere sa aleg unul. M-am gandit ca nu poate fi prea greu. Stiu ce bani am, nu sunt multi deci oferta e limitata. Doar ca m-am trezit inconjurata de monstri frigorifici, incoltita de o armata de masini de spalat si agasata de un lucrator comercial care mi-a vorbit 20 de minute cel putin despre firme si 2 motoare si dezghetare automata. Ah si sa nu uit de clasele energetice.
Astea sunt momentele in care oricat de destept ai crede ca esti cand intri in magazin, atunci cand iesi vei fi convins ca esti un retardat oligofren.
Asa m-am simtit eu in acel moment. Cu alte cuvinte s-au dus dracului diplomele mele lingvistice, studiile superioare in curs de finalizare si vastele cunostiinte bancare datorate locului de munca.
Astea sunt momentele in care poti fi comandant NASA, in fata lucratorului comercial care stie EVIDENT mult mai multe decat tine in problema care pe tine te arde esti ZERO barat, tu esti un nimeni iar el e Dumnezeul frigiderelor ce pot sa spun...
Drept urmare am plecat, fara frigider si cu banii dati la hipermarket pe biscuiti si iaurt :

...

In alata oridine de idei, am ajuns sa urasc, sa dispretuiesc din adancul sufletului convorbirile telefonice. Mai mult decat messengerul chiar. Dar asta mi se trage strict din cauza locului de munca. Mai nou si factura mea a inceput sa scada vertiginos. Nici macar minutele nu o sa mi le termin luna asta, ceea ce e fabulos. Incredibil dar adevarat as putea spune :)))
Bine. toata povestea asta poate fi si in detrimentul meu uneori. Nu incerc sa ma justific sau sa ma scuz, dar daca nu dau semne de viata, daca nu sun si daca nu vorbesc nu inseamna ca nu imi pasa...inseamna doar ca am ajuns sa am oroare de telefon. Prefer sa astept acel moment al intalnirii personale...nu o discutie livida si de grosimea unei foi de ceapa la telefon.
Si la fel de oripilata sunt si de vocile stridente intalnite la munca, la situatiile stupide si la imensa prostie umana de care dau dovada romanii. Probabil ca nu doar natia noastra e asa...dar cu natia noastra minunata lucrez, cu ei port timp de patru orie pe zi discutii si lamuriri...si ajung la concluzia ca oricum totul e degeaba. Suntem exact natia conului Leonida fata cu reactiunea.
Asa ca ma simt inutila momentan.
Dar asta nu e nimic nou.

...